Stii ce e ciudat? Extraordinar de bizar,as putea spune. Faptul ca ajungi intr-un moment al vietii si esti,pur si simplu,indiferent. E total opus tuturor starilor prin care ai trecut de-a lungul vietii. Ai iubit,ai avut emotii...ai simtit!!! Acum nu mai simti! Esti imun la tot ce te inconjoara si usor-usor sufletul tau ingheata. Inchizi ochii si incerci sa plangi. Nu mai ai lacrimi. Esti fara puteri in fata vietii si in cap ai doar un gand: s-ajungi!!! Unde? Dincolo de limite,sa treci intr-un alt cadru, sa pasesti acolo unde nu sunt urme. Si stii care e cel mai frumos sentiment? Cel de bine! Ti-e bine asa! Ti-e bine pana la un moment dat cand iti doresti sa iubesti si inima ta nu mai stie cum sa o faca.
Iti curge prin vene ceva,dar nu stii ce anume. Sunt emotii,dar nu acele emotii ale unei iubiri, ci acele emotii ale unui nou proces de invatare. Cine invata?Ea! Ea,inima ta. Te-a dat complet peste cap,ai incercat sa fugi din fata mrejelor mult prea puternice ale senzatiei si ai ajuns in punctul culminant. O vara, pierderea unei lupte, puterea de a lupta mai departe in razboiul acesta greu.
E razboiul tau,un razboi ce trebuie castigat. In multitudinea de idei contradictorii a aparut un chip.Un chip ce ti-a facut inima sa bata,dupa atat de mult timp in care inima ta a batut doar pentru a te tine pe picioare,pentru a-i oferi organismului tau puterea de a trece prin viata. Un chip dur la prima vedere,dar totusi,un chip calm.Un suflet rece,dar totusi un suflet cald. Nu-ti poti scoate din cap imaginea acelui om care nu ti-a zambit,nu ti-a adresat niciun cuvant,ti-a oferit doar un prosop pentru a te sterge de emotii si pentru a privi inainte,indiferent de rezultat.
Ea a fost acolo pentru tine, involuntar,a participat la devenirea ta, a fost partasa la invierea inimii tale mult prea obosite pentru a mai continua sa iubeasca. Bate iarasi, bate cu o intensitate spectaculoasa,bate pentru ea,dar te minti ca nu o face. Ai senzatia ca nu iubesti,dar inima ta bate. Iti doresti sa iubesti,sa o cunosti si sa-i managai ochii cu privirea ta. Sa-i zambesti,sa o tii de mana si sa-i multumesti ca ti-a fost alaturi fara sa fie constient de binele pe care ti-l face. Acum te lupti cu tine insati, iti rogi inima sa invete sa iubeasca. Învață inimă să iubești! Canti,dansezi,zambesti...zambesti cu tot sufletul,zambesti cu fiecare vena ce-ti cutreiera corpul. Inveti usor-usor sa-ti pese de sufletul sau, inveti sa o iubesti, iti dezgheti inima si o lasi sa fie cuprinsa de valvataia inimii sale. Inveti sa-ti doresti sa iubesti si sa fii iubit. Inima ta invata, dar oare a ei va stii sa te iubeasca? Iti indrepti mersul cu pasi uriasi spre ea... Ti-o doresti aproape... iti doresti inima ei. Învață să iubești,ea va invața sa te iubeasca.Și dacă nu o va face,macar ai invațat.
Ai invatat sa ai emotii, sa te simti iarasi om.Ai invatat sa traiesti.
